"Viata nu e o opera de arta. E, mai degraba, un bazar in care gasesti de toate, inclusiv nimicuri"
...iar blogul meu e ca viata.
In sfarsit ma pregatesc si eu de vacanta… YUPIII!!!
De ieri am luat cu aslt netul dupa oferte de vacanta.. initial am zis ca ma duc pentru a 5-a sau a 6-a oara in Turcia-Antalya mai exact, dar m-am razgandit ca mi-am dat seama ca e stupid cand n-am vazut toata lumea sa ma tot duc in acelasi loc de prea multe ori, desi nu la acelasi hotel…si-am inceput sa ma uit pe oferte..aceleasi locuri in fiecare an…pfff.. mai ales ca tre sa fie undeva aproape, gen Europa ca nu stau decat maxim 8 zile, ceea ce nu-mi permite sa plec prin Thailanda, Bali, Columbia sau Mexic avand in vedere ca as face 4 zile pe drum dus-intors si nici n-as apuca sa ma acomodez fusului orar ca ar si trebui sa ma intorc…
Si uitandu-ma eu asa pe ofertele agentiilor bucurestene mi-am dat seama ca am cam fost peste tot mai putin in Egipt, dar imediat am realizat ca acolo as cam muri de cald in august cand o sa vreau eu sa plec si-atunci am zis ca las piramidele pentru vacanta de revelion gen..in ianuarie…si dintr-o data m-a lovit inspiratia: Spania, frate! Da nu Spania, Spania..ca am mai fost si in Barcelona si pe coasta de est la soare la mare..gen Callela…ci..IBITZA!!!
Ia sa ma uit io sa vad ce scoruri au, imi zic, poate gasesc ceva dragutz… si am gasit! In cea mai renumita statiune Playa den Bossa, unde e Space-ul, un hotel de 4 stele fff high-tech asa, cu demi-pensiune, ceea ce e perfect: mananci si-acolo si prin alte parti..cum ai chef..la un scor fff fff bun…cam la fel ca in Antalya la un hotel de 5 stele cu ultra all inclusive…
Poate nu suna asa avantajos, dar este..pentru ca tipul de vacanta e diferit: in Antalya mananci, bei, te bronzezi, cumperi si dormi timp de 7-8 zile..iar in Ibitza te bronzezi, petreci, te bronzezi, petreci, te bronzezi..si mai si mananci si mai dormi asa ocazional 
.. toate astea cam cu 1000-1200 E/pers ptr. 7 nopti cu avion inclus…
Daca stiti voi oferte ptr Ibitza in Playa den Bossa si San Antoni la hoteluri de minim 4 stele sa-mi lasa-ti si mie linkuri in commenturi pls pls pls..va raman recunoscatoare si o sa va rasplatesc cu pozele din vacanta…apropos..plecarea sa fie la inceputul lunii august..pana pe 4.08.2010.
Voi ce sugestii de destinatii de vacante aveti?
Xo Xo
Am hotarat ca in urma unei intamplari reale sa imi spun si eu parerea despre sinucidere si sa pun si un link catre o carte de referinta referitoare la acest subiect scrisa de fondatorul sociologiei ca stiinta universitara sau organizatorul scolii franceze de sociologie…Emile Durkheim, un domeniu ce pe mine ma fascineaza.
Asa cum probabil a aflat deja toata lumea, Madalina Manole nu mai e printre noi… Azi, de ziua ei, cand implinea 43 de ani a hotarat sa-si incheie socotelile cu aceasta lume printr-un flacon de pesticide asa cum au declarat sursele judiciare.
Cum era de asteptat, s-au gasit multi sa-si dea cu parerea despre gestul ei si sa inainteze variante diferite care sa justifice gestul ei, fiecare cu titlu de adevar: ba ca avea o boala incurabila, ba ca a fost un accident si a luat pastilele otravitoare din gresala confundandu-le cu altceva, ba ca nu era fericita cu barba-su…ca defapt n-a putut trece niciodata peste moartea primului ei sot, ba ca suferea de depresie postnatala tarzie..caci a nascut un baiat acum 1 an dupa 5 ani de tratamente, ba ca nu se mai simtea frumoasa, ba ca era suparata ca muzica ei nu intra pe radio si sunt sigura ca vor mai aparea si alte idei despre motivatia ei de a se sinucide si chiar vor fi oamenii siguri ca a fost o crima…
Cert este ca niciunul dintre noi nu avem dreptul sa judecam deciziile altora ce-i afecteaza doar pe ei si pe cei apropiati lor… doar ea si Dzeu stiu ce a determinat-o sa cedeze…
Cel mai mare pacat pe aceasta lume este sa omori sau sa te omori asa cum spune biblia, dar din punctul meu de vedere la fel de grav este si sa judeci oamenii si faptele lor cu doar cateva informatii superficiale despre ei.. si din pacate este un pacat mult mai des intalnit si cu totii am facut asta de multe ori in viata noastra fara sa realizam defapt ce superficiali suntem si cat rau, cata suferinta putem crea cu usurinta asta de a critica, de a ne erija in judecatori, de a considera ca detinem noi adevarul…
Adevarul este, in opinia mea, ca suntem doar niste frunze-n vant… ca viata este un fir de ata, iar omul..desi are tendinta de a se considera o fiinta superioara, este, poate, cel mai slab, mai instabil si mai efemer.. poate n-am gasit eu cuvintele potrivite ptr. a-mi exprima ideile, dar cred ca ati inteles. Nimic nu este cert in lumea noastra, nu avem nicio siguranta in aceasta viata, doar iluzia ei, totul e relativ cu o singura exceptie: moartea..asta da certitudine. Singurul adevar absolut pe care il detinem este ca toti suntem datori cu o moarte 
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt de acord cu acest gest sub nicio forma… sinuciderea nu mi se pare solutia la niciun fel de problema..ba din contra, consider ca in momentul in care hotarasti sa te omori pentru ca nu mai suporti tristetea, problemele si suferinta de pe aceasta lume, nu faci decat sa le iei cu tine si sa le prelungesti pt eternitate. De ce spun asta? Pt. simplul motiv ca aici, in lumea noastra, totul e limitat de timp, nimic nu tine la nesfarsit: nici iubirea, nici bucuria, nici tristetea, nici suferinta, nici chiar viata dupa cum bine stim toate se termina la un moment dat…desi cand suntem foarte tineri credem ca suntem invincibili (pana cand ne trezim intr-o zi si avem cu 10 ani mai mult), cand ne indragostim credem ca e pt totdeauna (pana ne dezamagim reciproc si apoi ne reindragostim ), desi atunci cand suferim credem ca n-o sa ne mai revenim niciodata (pana apare un motiv de bucurie si ne ridicam de jos, ne scuturam de praf si mergem mai departe)….de-asta cred ca sinuciderea in loc sa opreasca aceasta suferinta nu va face decat sa o prelungeasca o eternitate…si-atunci, gandind strict business: e rentabil sa suferi o eternitate in loc sa suferi un timp limitat, indiferent de durata acestei suferinte? Cred ca nu..
Si mai cred ca pentru a te sinucide nu iti trebuie mult curaj asa cum se mai spune in popor, ci iti trebuie doar cateva momente ori de inconstienta,ori de raceala sentimentala, ori de disperare maxima, ori de teama majora, ori de prostie crasa, in functie de situatia fiecaruia ce s-a gandit la ea si a ajuns chiar sa hotarasca si metoda prin care o face..caci asta se premediteaza..gandul sinuciderii nu vine intr-o secunda..el este mult timp contemplat si indelung imaginat, dar pentru ca intentia sa se transforme si in fapta e nevoie de doar cateva secunde… toate atsea sunt valabile la oamenii sanatosi ce hotarasc sa faca acest gest, caci celor cu boli psihice nu li se aplica nicio regula si de obicei n-au nici motivatii intelese de restul..
“Despre sinucidere”- Emile Durkheim este o recomandare de carte, in cazul in care vreti sa cititi cam ce se studiaza ptr. a deveni psiholog si este intr-adevar o lectura destul de usoara pentru a intelege fenomenul acesta si factorii determinanti.
Dumnezeul s-o odihneasca in pace si condoleante familiei in aceste momente deosebit de grele.
Voi ce credeti despre sinucidere?
AAA.. si cand va aveti perioade dificile, cand nu mai stiti pe unde s-o apucati amintiti-va o vorba mare a unor contemporani inteligenti:
“Viata e grea, dar trece!” – PARAZITII
Mi-a luat cam 30 de minute sa gasesc un titlu pentru acest post si nici acum nu m-am hotarat..asa ca am sa le trec pe cele mai multe dintre acelea pe care am vrut sa le pun fara sa le reformulez in asa fel incat sa sune cel mai bine, pur si simplu le trec “la prima mana” si puteti sa il alegeti voi pe cel care vi se pare cel mai potrivit sau puteti sa ii dati voi un titlu acestui articol printr-un comment…
Looking from inside out; Seeing their world from this side of bars; Forehead label; An inside perspective; Another point of view; One kind of life like we don’t know it; si-acum traducerea ca nu suntem toti obligati sa stim limbi straine: Privind din interior spre exterior; Vazand lumea lor de pe partea astalalta a gratiilor; Eticheta de pe frunte; O perspectiva din interior; Un alt punct de vedere; Un fel de viata, asa cum noi n-o stim (desi traducerile nu sunt chiar cele mai fericite)
Acum ma uit la filmul care m-a determinat sa scriu postul asta, “Eu cand vreau sa fluier, fluier” in regia lui Florin Serban si scriu dupa
L-am vazut. Am vrut sa-l vad la cinematograf cand a aparut, asa cum fac cu toate filmele care cred eu ca merita, caci din punctul meu de vedere nu e acelasi lucru la cinema sau acasa, avand in vedere cat au evoluat cinematografele si la noi in ultimii ani, de cand cu mall isteria, mi se pare o experienta mult mai placuta sa vezi un film bun pe un ecran bun si cu un sunet f bun…orice sistem ai avea acasa…nu se compara. Asta nu inseamna ca vad toate filmele care apar la cinema, doar cele care cred eu ca ar merita cheltuiala si deranjul ,spun asta luand in calcul atat motorina si orele de trafic pana la mall si inghesuiala si mitocania unora de la cozi si din sala uneori. Din diverse motive am renuntat sa ma mai duc la malul din Vitan, il preferam pe cel din Militari (Plaza), iar mai nou p cel din drumul Taberei-Cotroceni (Afi), dar am deviat d la subiect prea mult .. se vede ca-s nescrisa de mult timp 
..pornisem de la faptul ca n-am apucat sa vad “Eu cand vreau sa fluier, fluier!”-” If I want to whistle I whistle” la cinema atunci cand a aparut si mi-am adus aminte acum cateva zile ca nu l-am vazut si l-am pus acasa…
Mi-a placut, un film bun de vazut acasa pot sa spun acum ca nu regret ca nu m-am omorat la premiera, ca la ce promovare a avut si cata valva s-a facut atunci cand s-a lansat, sigur se lasa cu coate date si miros de transpiratie si cefe late la coada la bilete la mall. Sincer vorbind acum, ma asteptam la ceva mai mult, nu stiu de ce.. poate tocmai datorita promovarii agresive si premiului luat la Berlin… dar fiind un film romanesc cu actori foarte tineri si cativa actori neprofesionisti in actorie, dar infractori de meserie (fara ton de superioritate si fara sa-i judec negativ)…pot sa spun ca mi-a placut, ca din punctul meu de vedere e un film ce merita vazut… dar nu stiu de ce ma asteptam la mai mult..mult mai mult…sigur prea mult
Actorul principal, George Pistireanu aka. Silviu mi-a placut foarte tare, mi s-a parut o alegere buna, ca fizic, mimica si gestica, i s-a potrivit rolul sau l-a interpretat foarte bine in ochii mei.. cred sau sper ca o sa-l mai vad si in alte filme cat de curand…caci mi-a placut cum a reusit sa ma faca sa-l cred ca a fost un copil chinuit de mama sa care a facut tot ce a putut el sa supravietuiasca, l-am crezut si cand era dur in detentie alaturi de ceilalti tineri infractori, l-am crezut si in ipostaza de frate mai mare, grijuliu alaturi de fratele sau, l-am mai crezut si cand a luat foc in fata mamei lui, si atunci cand a incasat toate mizeriile de la cam toata lumea in ultimele zile pentru a nu i se face raport si a nu mai iesi din puscarie, mai ales cand a incasat palme si umilinte de la un coleg de camera cand ar fi putut foarte usor sa-l doboare cum ne-a dat de inteles doar printr-un gest, l-am crezut si cand a clacat si a luat-o pe fata de care era indragostit ostatic ca mai apoi s-o scoata la cafea ca sa-si indeplineasca macar visul asta,atunci cand a realizat ca pana iese el ma-sa o sa-l ia pe fra-su cu ea in Italia si el nu va mai putea face nimic…l-am crezut mereu…si asta e de bine, zic eu. Mi s-a parut ca e cu totul si cu totul alt om in film decat cel din realitate, pe care l-am vazut la emisiuni cand dadea interviuri legate de film…
Mi-au placut si actorii neprofesionisti ca au fost foarte naturali ..
Si directorul penitenciarului a fost asa.. ba dur..ba father-figure asa…in functie de situatie a fost perfect ca si personaj ideatic..daca luam in calcul rolul pe care-l avea in institutie si varsta celor aflati acolo, iat Mihai Constantin e un actor consacrat..nu are nevoie de aprecierile mele neavizate..caci mi-e cam lene sa ma apuc acum sa ma documentez serios doar ca sa-i fac eu lui o recenzie a intregii sale cariere.. dar toata lumea, absolut toata lumea il stie, ori ca Ionica in seria Liceenii, ori din telenovelele de la fabrica Acasa Tv.
Si fata, Ada Condeescu aka. Ana-studenta la Sociologie ce facea practica pe-acolo mi s-a parut o alegere buna ca fizic, caci d.p.d.v. al rolului nu a fost prea ofertant, nu avea asa multe replici de spus, a contat mai mult lookul ei, fizionomia ei de girl next door, de fata cuminte, frumusica, serioasa si studioasa, dar destul de accesibila pentru a putea starni in mintea unor tineri inchisi ideea unei relatii… iar ea a putut sa exprime din priviri atat seriozitate, raceala-distanta, frica, cat si compasiune, intelegere, sclipire de “indragosteala” ca sa ma exprim cat mai explicit…
Initial..cand am inceput postul asta vroiam sa pornesc de la film si sa dezbat tema asta a tinerilor detinuti din multe punte de vedere, asa..cam ca o studenta la psihologie ce sunt si sa abordez subiectul mai pe sociologie, mai pe psihologie daca-mi este permisa exprimarea asta.. si-mi este, ca e blogul meu si fac ce vreau ) (it’s my party and I cry if I want to, I cry if I want to), dar intre timp m-am razgandit ca e prea grea..la propriu.. nu prea dificila..ci prea grea..pica cam prea greu acum si n-am chef asa ca o sa o las pe alta data si m-am rezumat la a-mi da cu parerea despre film
Din categoria Love it… cred.
Xo, Xo..
“Minciuni pe canapea” – Irvin D. Yalom, aparuta la Editura Humanitas in 2009(dar scrisa in 1996) in colectia Raftul Denisei, fiind a doua carte aparuta in Romania(dupa “Plansul lui Nietzsche”) a acestui autor de fictiune si non-fictiune nu foarte cunoscut in tarisoara noastra, dar extrem de apreciat in SUA din motive cu-adevarat intemeiate intr-o societate functionala: psihoterapeut recunoscut, si profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford.
Foarte importante sunt insa calitatile lui de scriitor, caci pe noi, ca cititori asta ne intereseaza cel mai mult, pe langa cunostiintele sale in domeniul psihiatriei, psihanalizei, convingerilor si metodelor sale existentialiste, talentul lui de a ne impartasi ideile sale intr-un mod cat mai placut si accesibil, caci nu este o carte dedicata celor ce au legatura cu domeniul psihologiei..tocmai asta este farmecul lui Yalom: ca poate fi citit si apreciat de toata lumea. “Nu trebuie sa ai cuostiinte de psihanaliza pentru a te bucura de acest roman, dar cu siguranta, daca ele exista, nu pot decat sa faca si mai savuroase momentele in care plicticoasa teorie se intalneste cu practica plina de surprize, delicii, dar si multe dileme.”
Domeniul psihoterapiei este unul putin cunoscut publicului autohton, iar cartea lui Yalom este foarte bine venita din punctul meu de vedere, caci nu numai ca pune in tema cititorul cu forma pe care o ia tratamentul psihic, ci il tine permanent conectat la intriga complexa si captivanta a romanului.
O carte fabuloasa dupa parerea mea, care reuseste sa te prinda de la prima pagina si sa mentina interesul la un nivel ridicat pana la ultima pagina. Daca vreti sa va convingeti cititi (dar va avertizez ca o sa va placa atat de mult incat o s-o comandati prin curierul expres al editurii 
) cateva pagini din prolog , adica povestea despre depasirea cadrului conventional dintre un psihanalist si pacienta sa borderline. “Prologul este ca o anticamera la incaperea aerisita in care Yalom isi tese naratiunea organizata pe mai multe niveluri, dar interconectate, pentru ca fie si cele mai neinsemnate personaje vor avea un cuvant de spus in desfasurarea evenimentelor.”
Pentru personajul in care Yalom si-a proiectat cel mai mult imaginea, psihoterapeutul la inceput de drum Ernest Lash, intrebarile si dilemele morale ar fi:
- Pana unde pot merge in relatia cu pacientul meu, mai ales daca este o femeie de care sunt atras sexual?
- Cat de sincer pot fi in cadrul terapiei? Nu ii va dauna asta pacientului meu?
- Cat de mult post sa ma dezvalui? Va aduce asta vreun beneficiu terapiei?
- Trebuie sa respect cu rigurozitate doctrina clasica sau este necesar sa inovez si eu, asa cum au facut predecesorii, care acum ar fi uimiti de scrupulozitatea cu care li se respecta teoria?
Pentru mentorul sau, renumitul psihiatru sub indrumarea caruia isi face supervizarea, intrebarile sunt de alta natura, si ele lucreaza mai mult la nivelul inconstientului, pentru ca omul acesta care crede ca nu are probleme, le are de fapt pe cele mai dificil de rezolvat:
- In ce masura aplic principiile pe care le predic pacientilor mei si in viata mea personala, complet nesatisfacatoare?
- Pot sa fac afaceri cu un pacient, daca terapia este incheiata?
- Cat de mult am reusit sa ma descopar dupa analiza personala si supervizare? Este necesar sa reiau acest proces?
Raspunsul la aceasta ultima intrebare a fost pentru mine cea mai mare surpriza din acest roman, caci mi-a aratat ca terapia poate imbraca multe forme, din cele mai neobisnuite si mai neconventionale si mi-a mai aratat cat este de utila indiferent de motivatiile initiale (disperarea, razbunarea, cautarea solutiilor, interese materiale, sexuale, etc)..pentru ca nu intarzie sa-si arate beneficiile..
Pentru mine, insasi aceasta carte a reprezentat o forma de terapie, pentru ca pe langa faptul ca m-am transpus in fiecare personaj si am cautat raspunsuri si solutii la problemele acestuia, m-a impins si la autoanaliza, am reusit astfel sa gasesc cateva raspunsuri si solutii la problemele mele inradacinate bine in suflet…
Pe langa aceste doua personaje veti descoperi multe altele, foarte bine conturate si speciale, iar actiunea romanului este captivanta, iar “Yalom isi tese naratiunea organizata pe mai multe niveluri, dar interconectate, pentru ca fie si cele mai neinsemnate personaje vor avea un cuvant de spus in desfasurarea evenimentelor.” asa cum am mai spus.
Asa ca va recomand din inima aceasta raza de lumina in biblioteca voastra, asa cum mi-a fost recomandata si mie de profa de evaluare psihologica.
Va multumesc, Dna. Maria Tanase
“Viata e ceea ce ti se intampla in timp ce tu-ti faci planuri” spunea cineva inteligent, dar al carui nume nu mi-l amintesc acum. In fiecare zi realizez cat de adevarata este fraza asta si in fiecare zi imi promit ca am sa actionez mai mult, nu doar am sa gandesc, dar pana acum n-am reusit intru totul, desi progresez usor, usor.
Viata reprezinta ziua de azi pentru ca cea de ieri a trecut si nu se mai intoarce orice am face, iar cea de maine inca n-a venit si nu putem fi siguri ca va veni sau Carpe Diem, mai scurt, in traducere libera Traieste clipa!… motto-ul asta mi-a placut de cand eram de-o schioapa, desi acum, la aproape un sfer de secol de viata, stiu ca am inteles gresit semnificatia lui si ca am facut destule greseli datorita capacitatii mele limitate de intelegere a lumii, a vietii si mai ales a caracterului uman Nu spun ca acum m-am prins in totalitate cum se traieste darul divin, dar, zic eu, ca am reusit cat de cat sa-mi formez cateva idei, reguli, principii dupa care sa ma ghidez si pe care sa le aplic astfel incat sa fie bine..ca sa nu fie rau (vorba lu’ Hagi)…
ma culc ca e tz..si continui maine…
Azi mi-au ridicat masina de pe Calarasi ..gen mi-au cam sechestrat-o… 5, 5 mil/24 h sau pe ridicare nu stiu cum sa ma exprim ca fumeg de nervi, am facut spume la gura si mai am un pic si explodez ..
Faza e ca nu parcasem aiurea..pe bordura sau pe vreun squar sau pe trecere de pietoni sau pe linia de tramvai.. o lasasem pur si simplu langa semnul de parcare caci toata era plina logic. Nu incurcam pe nimeni, nu incalcasem nicio regula si totusi mi-au sechestrat-o in cele 5 min cat am lasat-o. Sunt ca vulturii mi-au zis cei care locuiesc in zona.
Nu mai scriu acum nimic ca nu mai pot…tremur de draci.
Tocmai s-a oprit curentul….asa e cand stai in cea mai scumpa si mai ravnita zona din apropierea Bucurestiului(absolut nejustificat dupa parerea mea..si nu va grabiti sa ma catalogati drept snoaba, caci nu este nici meritul meu, nici dorinta ori vointa mea sa locuiesc aici..pur si simplu aici locuiesc..explicatiile sunt cu totul si cu totul alt subiect p care n-am de gand sa-l abordez acum), locul cu cea mai mare densitate de multimilionari in bani straini, zona in care daca vrei sa faci un ban cinstit iti iei telefonul mobil si faci poze randomizat ;) , adica la pura intamplare cand in stanga, cand in dreapta …pentru ca nu e nevoie sa fi vreun fotograf profesionist cu scule de ultima generatie catarat in pom ca sa prinzi in cadru un Irinel in Spedoo bronzandu-si fizicul lui dezordonat sau vreun Erbasu atarnat elegant de nucul proprietate privata din gradina, chiar un Elan ce-alearga-n voie pasarele/pasarici aruncandu-le firmiturile de paine ramase de la Mitza Biciclista ce-a fugit si si-a rupt p…a pe cadrul motocicletei matinale(ultima data cand ne-a anuntat..poate ma fac de ras si nu sunt la curent cu amorurile divei.. gen, desi e greu avand in vedere faptul ca tine neaparat sa ne ipartaseasca trairile ei ba la Tv, ba prin ziare, ori intr-o carte, 2, 3 ..9 caci numai ea stie de cati copaci sacrificati e nevoie pt. a ne impartasi din experienta ei “spirituala” asa cum singurica o denumea pretentios, in loc sa-i zica simplu sexuala..caci duduia ori nu are proprietatea cuvintelor, ori ne crede chiar pe toti prosti)..ma enervez si ma abat de la subiect. Sa trecem acum din lumea mondena..la oameni de stat..cu functii ce le permit sa ne trateze ca pe niste prosti, nu doar sa ne creada..deci, o categorie mai tare decat anterioara: trecem de la mondeni la politicieni..aaa, dar toti oameni de afaceri indiferent de categorie. Daca ai destula rabdare..il poti poza chiar si pe Rozaliu aka. Dl. Marmura din Romania nu mai e a Romaniei e a mea ca sunt baiat destept, cand nu e la Saint-Tropez jucand table poate fi vazut la biserica..defapt la el in curte, caci terenul bisericii e acum al lui..l-a concesionat domnia sa pe 99 de ani cu 110 euro/an..direct de la Popa cel mare al Romaniei, caci Popa a aflat ca Dzeu il iubeste si-l rasplateste pe credinciosul sau cel mai cu mot si i-a dat terenul pt. a-si face Videanu ditamai Casa Alba de prost gust pe malul lacului Snagov. Ca sa ramanem pe acelasi esicher o sa va mai dau un pont: si cel mai mare om in stat, after the president , la figurat vorbind, caci el are practic inaltimea numelui sau, BOC..adica e scurt rau si la minte si in cm..tot in Lacul Snagov isi varsa rahatul, la proriu de data asta, caci am omis sa va spun ca toate haznalele oamenilor de afaceri se varsa in acelasi lac in care dumnealor isi scot barcutele si sky-jeturile vara, in acelasi lac pe care sportivele noastre nu se mai pot antrena ca pe vremea ” comunistilor limitati ” sa aduca medalii la caiac-canoe Romaniei, caci oamenii de afaceri sunt deranjati la 7-8 dimineata de zgomotele pe care le scoate antrenorul lor fara educatie printr-o portavoce..dar, cica a rezolvat Tiriac ..ca are si el de spus un cuvant aici in zona..ca doar e taticul zonei nu?
He, he…si iar s-a oprit curentul(asta fiind o alta zi..caci am salvat articolul si a ramas ca-l continui si-l postez cand voi avea timp..mai ales ca nefiind curent..nu aveam nici net..deci si prin urmare nu puteam uploada nada de nada…bine c-am lasat-o pe alta data ) …ei da…ce sa va mai zic…ca dimineata n-aveam loc sa ajung pe DN1 cand Prim-Ministrul Tarinceanu (en titre cand dadeam eu nas in nas cu dumnealui ) pleca de-acasa cu cele 100 de masini de SPP-isti intr-o coloana nesimtita de BMW-uri blindate pline de maimute cu ceafa lata gata, gata sa te-mpuste daca te apropiai prea tare..de parca era strada mamei lor si numai el cu mama dumnealui aveau treaba..noi muritorii de rand platitori de taxe sa stam naibii acasa cand iese dumnealui..ce doar n-avem vreo treaba mai importanta ca dl. Tariceanu.
Nu mai am chef acum sa-i insir pe toti ca a venit curentul si ma grabesc sa uploadez asta ca poate fuge iar si nu mai apuc..si ma trezesc ca pana apare asta la mine pe blog nu mai e de actualitate..si se schimba situatia in tara..vin oameni cu caracter, capabili si seriosi la putere si repara ei craterele din sosea cat vulcanii noroiosi, rezolva problema canalizarii, a centralelor vechi de pe vremea lui Antonescu , a apei curente si te pomenesti ca se face la Snagov pana la urma tot ce-au promis ministrii turismului din vremuri actuale ori apuse: vreo statiune cu apa termala ca doar stam pe o adevarata bogatie naturala-vezi Dna. Carnati de Plescoi-Udrea sau apare vreun Dracula Park cum ne tot ameninta Agathon ori vrun circuit de Formula 1- nu-mi mai aduc aminte acum cine a scos-o si p-asta.. dar sa nu fim rautaciosi…la autostrada se lucreaza, domnle…am trecut eu des pe langa Lipia si Moara Vlasiei(acolo unde s-a taiat panglica a TV pt un picior/stalp de 2m inaltime) si-am vazut mereu cate 2 camioane stationate si cate 4 muncitori: 1 se sprijinea de-o sapa, altul masura din ochi, unul testa temperatura solului intins si inca unul-seful: le dadea indicatii
V-am pupat..
Inca cateva poze din Miami.. daca aveti rabdare sa si cititi nu doar sa priviti o sa vedeti ca nu m-am putut abtine de la tot felul de comntarii malitioase, dar nu referitoare la orasul asta ca nu aveam cum…cititi si-o sa intelegeti
Houses on Canal
casele smecherilor..pe canal.. fiecare avea “barcuta” lui
Vila on Canal
Din ce-mi aduc eu aminte..si Petre Roman avea o casuta chiar aici O fi bine?
Casa Versace
Asta e casa lui Gianni Versace..avea si pe porti celebra sigla. AAA.. sa va zic faza tare: Versace a fost impusacat chiar in fata acestor porti in 1998, iar tata era chiar atunci in Miami pentru vreo 3 luni..iar cand designerul a fost asasinat era chiar in apropierea locuintei lui… De ce zic ca e tare? Pt. ca e…ia ganditi-va 
Metro Mover
Uite cum arata metroul la astia in 1999, iar in Bucuresti-ul anului 2010 nici canalizare in toate sectoarele nu e si avem niste cratere in drumuri mai ceva ca Marele Canion
Mi-am adus aminte apropos de metroul lor.. intr-o seara eram cu ai mei prin Downtown si ne plimbam un pic..nu f mult ca era destul de periculos si n-am vrut sa ne indepartam f tare de masina.. si a fost prima data cand am vazut o pusti adevarate… la 2 politisti care strangeau banii de la metrou facuti peste zi..ca atunci se introduceau monezi in niste aparate ca sa mergi cu metroul. Tin minte si acum ca ma holbam rau de tot la ei pana mi-a zis tata sa n-o mai fac ca e posibil sa ne impuste in cap ) Era desigur o exagerare a tatalui meu, dar care era menita sa evidentieze gradul de infractionalitate in SUA si faptul ca acolo politisti sunt politisti.. cu arme adevarate, cu dreptul de a le folosi la cea mai mica impresie de pericol pentru ei. Din nou mi se pare inevitabila comparatia cu ai nostrii nowadays (cum ar spune chiar americanii) care au pistoale Carpati, dar pe care nu le-au folosit niciodata. Poate ca acum..de cand si la noi a crescut rata infractiunilor violente, parca au voie sa le foloseasca, dar nu sunt absolut sigura ca stiu si cum
Versace House on Ocean Drive
Din nou casa Versace de pe Ocean Drive, de aceasta data nopatea..deschisa publicului parca pentru vizite ocazionale si organizate si disponibila inchirierii pt preteceri private.
Downtown
Skylineul Downtownului din Miami noaptea…frumos..credeti-ma…mai ales cand e prima iesire din tara si esti si la inceputul adolescentei gen
Downtown Skyline
Si o poza Photoshopata frumos gasita pe net
Guess Store
Ralph Lauren
Si pt. fashion victimele de la noi.. adevaratele designer stores…nu facaturile de pe Calea Victoriei unde toate-s facute pe vapor si au preturi exorbitante.
Hmmm..
Si pt. baietii de Dorobanti…asta da viata de noapte si astea masini masini adevarate cu 500CP la care consumul exorbitant nu se mai pune, caci era o vorba din batrani: “Obrzul subtire cu cheltuiala se tine”
Si cei care isi vac veacul pe-acolo noaptea…ziua se dau cu “barcutele” lor parcate in fata casei … 
Daca tot am tinut-o numai in comparatii nu pot sa ratez piata imobiliara: pai daca dai cateva sute de mii de euro sau dolari pe un apartament mi se pare normal sa ai privelistea asta, nu sa vezi campul sau sa n-ai loc sa deschizi geamul ca il lovesti pe cel deschis deja al vecinului..in cazul in care risti si vrei sa faci asta..adica in cazul in care iti place sa inhalezi tot praful Bucurestiului si mirosul de balegar de la oile vecinilor din Pipera
The Setai
Aventura Mall
Si sa te dai jos din penthouseul tau sa te depui pe plaja la soare cand n-ai chef sa stai la piscina de pe acoperisul blocului in care locuiesti… De-asta noi romanii suntem prostuti si americanii nu..pentru ca noi nu avem cultura banului…stiti la ce ma refer: OLD Money-americanii…..romanii-NEW Money… adica multi parveniti, imbogatiti peste noapte dupa ce au dat tunuri la stat si carora nu le pasa pe ce cheltuiesc banii … o sa mai treaca ceva timp pana cand o sa fim si noi macar constienti ca exista o cultura a banului
Colony Hotel
Castel de nisip in South Beach
Si acum o poza de final din pacate, caci dupa 2 saptamani pentru mine visul american s-a incheiat pentru moment cel putin…sper sa ajung si prin New York, L.A si Las Vegas la un moment dat, caci Sin City (ultimul adica) l-am ratat din motive pur scolare-administrative cand am avut ocazia sa-l vad 
Next time if I’ll get my VISA again..ca 10 ani cat a fost valabila n-am fost in stare sa ma mai duc )
Azi mi-am adus aminte ca am tot promis ca am sa scriu si am sa pun poze din prima mea calatorie in afara tarii si acum am s-o fac, sper ca o sa-mi mai aduc aminte destul de multe lucruri astfel incat sa nu va plictisesc.. spun asta pentru ca au trecut ceva ani de-atunci, cam 11 Ce tanara eram! Defapt eram un copil pentru ca tanara sunt acum
Sa n-o mai lungesc..prima vacanta out of the country a fost in S.U.A., mai exact in Miami-Florida am stat vreo 2 saptamani, timp in care am fost si prin Orlando, dar despre acea vizita am sa scriu un post separat pentru ca merita cu adevarat.
Miami-Florida: the american dream like I said.
Cu totii am vazut multe filme despre “America”, despre cum alearga cainii cu covrigi in coada acolo, cum e tara tuturor posibilitatilor si cum toate visele se indeplinesc daca ajungi pe-acolo si cu atat mai mult daca emigrezi si cu totii am vazut la fel de multe filme in care actiunea se petrecea in Miami- paradisul arborilor tropicali, plajelor insorite, femeilor cu sanii mari in costume de baie si barbatilor bine definiti, locul petrecerilor ce tin day and night, al strazilor pline cu designer shops, al masinilor decapotabile cu multi cai putere si al tuturor placerilor interzise all over the world.
Va spun asta pentru ca n-am crezut pana n-am vazut cu ochii meia: ASA E. E f f f tare..totul e adevarat…daca ai destui bani si varsta legala distractiei (21) poti sa fi in vacanta toata viata ta. Spun asta cu o oarecare parere de rau, caci eu aveam doar 12 anisori, asa ca am cunoscut doar distractiile orasului oferite in timpul zilei (nu ma plang ca au fost destule), dar cu prima ocazie cand mai ajung pe-acolo promit sa nu ratez faimoasele cluburi si petreceri.
Ca sa vedeti singurei am sa pun cateva poze cu cele mai celebre locuri de pe-acolo pe care le-am vazut
celebra plaja South Beach
Downtown Marina
Ocean Drive
Super Mansion
Lincoln Road
Loews Hotel
Crossing the Canal
CocoWalk
Holocaust Memorial
Espanola Way
Miami Beach
Am revenit..gen..cu forte proaspete si cu chef de scris si descris…asa ca diseara ma pun pe treaba ca acum am putina treaba Xo Xo
